In editia trecuta a ziarului incercam o definire a cooperatiei (agricole). Ma voi referi in continuare la cooperatia agricola de grad I (formata numai din persoane fizice), entitate fara de care agricultura nu are prea multe sanse, obstructionand si sansele dezvoltarii generale a Romaniei. Mai mult de jumatate din agricultura noastra este formata din exploatatii mici si gospodarii taranesti, ale caror produse (cantitati mici/unitatea de productie, produse diversificate) nu ajung sa se valorifice pe piata.
Cooperatia ar putea constitui mecanismul prin care productia diversificata a sute de mii de mici producatori, poate fi atrasa in circuitul comercial. De aici rezulta totul: marfa mai multa si diversificata pe piata si venituri pentru cei multi din zona rurala./ Cooperatorii pun la baza (motivatiei) asocierii, statutul lor de proprietari ai unor unitati de productie (ferma, gospodarie taraneasca, etc), care asigura (de obicei) sursa existentei cooperatorului, acestia asociindu-se in conditiile celor sapte principii cooperatiste, intr-o entitate juridica noua numita cooperativa, pentru a pune (in primul rand) in valoare unitatile proprii de productie.
Aceasta poate fi una din definitiile corecte date cooperatiei agricole de grad I (asocierea persoanelor fizice) in starea ei nativa, asa cum a aparut si s-a dezvoltat (peste 150 ani) in mai tot occidentul. Un bun exemplu de aplicare a principiilor cooperatiste il reprezinta cooperarea intre state. Doua sau mai multe state, diferite din punct de vedere al potentialului economico-social, coopereaza democratic, pentru a rezolva probleme comune (ex: securitate, comerciale, mediu, etc). Fiecare stat isi pastreaza independenta in cadrul cooperarii si se poate retrage atunci cand (considera ca) interesele nu-i sunt reprezentate.
Asta ar fi trebuit sa fie incurajat si in politica statului roman privind cooperatia agricola. // Din pacate, dupa 89, decidentii politici nu au putut intelege (de unde nu-i nici Dumnezeu nu ia!) principiul cooperatist si nevoia de dezvoltare a cooperatiei agricole. Modalitatea prin care acumularile din perioada comunista ar fi putut fi adaptate noii ordini din Romania le-a scapat (sau